Quannu cari a notti ri Natali
Diu trasi ‘nta li friddi cori,
piglinu focu puru li pali
moddi, nu cavuru rafori
ca pari r’austu na sirata.
Tutti si levinu li cappotti,
ri zampugni na sirinata,
pecuri e pastureddi a frotti.
Li steddi carinu ra ‘ncielu,
li morti s’abbiviscinu,
torninu a lu vivu sulu sulu,
si verinu, si capiscinu.
Lassinu li virue li porti aperti,
li mascaturi nun serranu,
torninu li mariti scuperti,
manginu a casa, ‘ntù suttanu.
Ohi ‘cchi gioia e candi e soni!
Quannu nasci u uagnuneddo!
Sulu stanotti, finu a rimani,
ri la votti apriti lu purteddo,
ca si ci mittiti acqua faci binu.
E s’aviti vui na malatìa,
iativinni a Gisù Bambinu,
ca vi leva tuttu, mò, chissìa!
Ah, si fossi ogni notti Natali!
Puru li riavuli essinu ru ‘mbernu
e vannu assaggià l’acqua pitrali,
frischi frischi cumu a nu pernu.
Li lupi mainardi perdinu lu pilu
e so cumi a uagnuneddi rilicati,
si enghie ra sulu ri granu lu silu,
li vecchi torninu giuvini mundati.
Sulu ‘ndà quela notti sanda,
scenne tanda mann ra li cieli,
cummoglia cumi a na manda
tutta a terra. Iati cu riali!
Cugliti! Ci mangiati tuttu l’annu;
n’avvirriti ‘cchiù né fami, né seti.
Li femmini ca figliu nu’ hannu,
essinu ‘ncinde, cu’ vesti ri seti.
O quedda sanda notti ri Natali!
Aiutala toni a tutti quandi!
A Diu torninu l‘homini carnali,
e tutti pì na notti fannu sandi!
AUGURI!

Nessun commento:
Posta un commento